TRUCURI PENTRU CHITARISTI

vÎnvaţă ceva nou: chiar dacă ai experienţă, cânţi de multă vreme, cu siguranţă există cel puţin o tehnică sau un gen muzical cu care nu ai experimentat. Doar fiind deschis la lucruri şi sonorităţi noi vei putea evita să te plafonezi din punct de vedere muzical. Orice lucru nou reprezintă o evoluţie.

v Încearcă acorduri inedite: lasă-ţi degetele să alunece libere pe corzi, făcând cele mai neaşteptate combinaţii. Există sute de posibilităţi, singura limită fiind imaginaţia ta. Jucându-te cu aceste combinaţii de acorduri vei căpăta lejeritatea de-a improviza şi, cine ştie, poate într-una din zile te vei trezi cântând un cântec nou… al tău!

v  Nu te limita la chitară: începe să studiezi (chiar dacă nu cu aceleaşi resurse de timp şi devotament) un alt instrument muzical. Poate fi pianul, vioara sau chiar muzicuţa  cât timp îţi va deschide urechea şi te va ajuta să-ţi eliberezi creativitatea, alegerea îţi aparţine.

vPune-ţi auzul la muncă: când vrei să înveţi o piesă nouă, nu da search pe Google din prima după acordurile ei; încearcă să le descoperi singur, chiar dacă la început mergi prin încercare. Acest exerciţiu îţi dezvoltă auzul muzical mai bine decât ţi-ai putea imagina şi în timp vei vedea că a “scoate” o piesă după ureche nu va mai părea ceva atât de dificil. În plus, gândeşte-te că generaţii întregi de chitarişti au învăţat piese astfel înainte de era Internetului… şi n-a murit nimeni din asta

CUM SE ACORDEAZA O CHITARA?

nAcordarea:

1.     

Pe instrumentul de care dispuneti, cântati nota mi, din a doua octava. Pe pian aceasta nota coincide cu punctul rosu din imaginea de mai jos (patratelul negru reprezinta nota do din prima octava):

v

v

2.

2.

2.

Întindeti sau destindeti coarda mi (coarda subtire) astfel încât sa corespunda, ciupita liber, cu mi-ul de pe pian.

3.Apasati coarda II (de jos în sus, coarda si) pe pozitia V. Pe aceasta pozitie, coarda II (si) trebuie sa coincida exact cu coarda I (mi) ciupita liber. Întindeti sau destindeti coarda II pâna obtineti sunet identic cu cel de pe coarda I. 

4.Apasati coarda III (de jos în sus, coarda sol) pe pozitia IV. Pe aceasta pozitie, coarda III (sol) trebuie sa coincida exact cu coarda II (si) ciupita liber. Întindeti sau destindeti coarda III pâna obtineti sunet identic cu cel de pe coarda II.

5.idem, coarda IV (re) pe pozitia V trebuie sa coincida cu coarda III (sol) ciupita liber.

6.idem, coarda V (la) pe pozitia V trebuie sa coincida cu coarda IV (re) ciupita liber.

7.idem, coarda VI (mi) pe pozitia V trebuie sa coincida cu coarda V (la) ciupita liber.

v

ACCESORII PENTRU CHITARA

Corzi:pentru:-chitara electrica

                       -chitara bass
                       -chitara acustica/clasica

Pana de chitara: este un accesoriu de dimensiuni mici, in forma de lacrima (sau triunghi isoscel cu marginile rotunjite,), folosit pentru a canta instrumentele cu coarde.

n

Cabluri pentru chitari electrice 

n

n

n

nCurele pentru chitara 

n

Capodastre

Tunere

Huse

TIPURI DE CHITARE

n

După modalitatea de amplificare a sunetului: chitară acustică, apărută după impunerea chitarei electrice .Există și chitare electro-acustice, similare ca aspect cu chitarele acustice; diferența este introducerea unui microfon și (de regulă) a unui egalizator, ambele atașate corpului chitarei.

l

După registrație:

   Din punct de vedere al registrației, chitara se înscrie în registrul bas prin limita inferioară a acordajului tipic, anume sunetul mi din octava mare. În ciuda acestui fapt, numele de „chitară bas” s-a consacrat instrumentului derivat, construit începând din perioada interbelică, acordat cu o octavă mai jos (aflat, în realitate, în registrul contrabas).

l

După numărul de corzi:

     Există chitare cu de la două până la peste zece coarde. Pentru o chitară „standard” (en. prime guitar) se folosesc cel mai frecvent șase corzi (acordate astfel, de la grav la acut: mi, la, re, sol, si, mi), dar poate apărea și o a șaptea (cea mai gravă, acordată si sub mi) sau chiar mai multe pentru chitarele construite la comandă. Chitara acustică cu zece coarde, care în ultimii ani se bucură de o popularitate tot mai mare ca instrument de sine stătător, a fost inventată de Narciso Yepes.

După repertoriul abordat:

Chitarele pot fi numite și după genurile muzicale cărora le sunt destinate. Astfel, chitara clasică corespunde repertoriului de muzică clasică (cultă) pentru chitară, genului flamenco și, uneori, stilului de jazz numit gypsy jazz Alte chitare acustice se întrebuințează pentru muzică folk, rock, pop, jazz, uneori în formațiile de muzică veche ș.a., instrumentul având o costrucție și un timbru diferit.

Chitarele electrice nu primesc întotdeauna astfel de etichete, fiind totuși binecunoscută delimitarea între chitare destinate genului jazz (chitare jazz), rock sau metal. Aceeași distincție se face și în cazul chitarelor electrice bas (cele acustice bas, introduse în anii șaptezeci, fiind destul de rar folosite, eventual echivalând chitara electrică în muzica acustică, unplugged), existând „bași” (chitare bas) de jazz, bași de rock sau metal ș.a., construcția diferită permițând abordarea tehnică variată

PRINCIPIU DE FUNCTIONARE

Când una dintre cele 6 corzi este făcută să vibreze, ia naștere imediat și o undă stationară.

nÎnălțimea notei produse depinde de lungimea corzii și de tensiunea acesteia. De exemplu,când cântă la chitară, muzicianul apasă corzile pe tastieră pentru a le scurta lungimea efectivă. Insa,apăsând o coardă la jumătatea lungimii ei, se obține o frecventă de vibratie de două ori mai mare decât cea a întregii corzi, adică o octavă mai înaltă decât frecvența fundamentală a corzii.

nCa să poată fi auzit, sunetul produs de o coardă trebuie amplificat. Aceasta se face de obicei cu ajutorul unei cutii de lemn, numită cutie de rezonantă și care formează corpul chitarei.

nPentru a amplifica sunetele,sunt folosite doua tipuri de sisteme tremolo.

nExista doua tipuri de sisteme de tremolo instalat pe chitari. Unul este "sistemul tremolo", care doar coboara inaltimea sunetelor prin scaderea tensiunii corzilor, iar celalalt este sistemul "floyd rose", cu care putem sa coboram inaltimea sunetelor, dar sa o si ridicam, sistemul aflandu-se intr-un echilibru dat la suprafata chitarii de tensiunea corzilor, iar in spatele chitarii de niste arcuri.

n          Ascensiunea unei noi generaţii de chitarişti la sfârşitul anilor ‘70 şi începutul decadei ’80, precum şi dezvoltarea unor noi stiluri muzicale ca hard rock şi heavy metal au adus cu sine şi modificări la sistemele tremolo cu care erau echipate chitarele, astfel încât să răspundă nevoilor exprimate de artişti.

n          Noul sistem, “the locking tremolo system”, presupunea,deci. blocarea corzilor la ambele capete, prin intermediul unor “menghine”, rezolvând  astfel problema reacordării chitarei după câteva “dive bombs” mai agresive.

Avantaje:- poţi obţine variaţii mult mai mari ale sunetelor

                   - poţi crea tot felul de efecte (vibrato, fluttering etc.) 

                   - indiferent de câte bend-uri, dive bombs şi reverse dive bombs vei face, chitara nu se va dezacorda, ceea ce este un lucru foarte important.             

Dezavataje:   - destabilizarea sistemului, urmată de dezacordarea chitarei, în cazul în care se rupe o coardă. Problema este întâlnită şi la sistemele Fender, însă poate fi rezolvată prin montarea unui sistem de stabilizare, cum ar fi cel produs de către cei de la Tremolo.       

ACORDURILE

Definitie:-reprezinta o reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie.

                        -reprezintă principalul mod de realizare a armoniei tonale și element în acompaniamentul melodiei.
Rolul unui acord într-o compoziție depinde de structura acordului (numărul de note și intervalele care le separă) și, mai ales, de faptul dacă și care din notele acordului fac parte din gama compoziției.


Exemple de acorduri:

ISTORICUL UNEI CHITARI

Apariția chitarei constituie o invenție târzie, ce aparține de Renaștere (sec. XVI).Totusi, inventarea tehnologiilor fără de care nu s-ar fi putut realiza aceasta și construirea instrumentelor al căror descendent direct este, datează din timpuri mult mai vechi.

Ø      La începutul Renaşterii, în Europa, chitara cu patru perechi de corzi (corzile pereche fiind acordate la unison) era deja des utilizată de muzicieni, cea mai veche muzică scrisă anume pentru chitară datând din secolul al XVI-lea. Chitara cu cinci perechi de corzi a apărut în Italia, acordajul folosit fiind la, re, sol, si, mi, de la coarda groasă spre cea subţire, asemeni acordajului standard folosit în ziua de astăzi pentru primele cinci corzi (a şasea coardă este acordată la aproximativ 82 Hz, nota mi, cu două octave mai jos decât prima coardă).

Ø     Chitara clasică modernă a apărut în jurul anului 1850, când spaniolul Antonio Torres a modificat forma şi proporţiile instrumentului, oferindu-i o acustică îmbunătăţită, un ton deosebit de plăcut şi, totodată, o structură rezistentă. Chitara clasică a lui Torres a devenit standard şi de atunci până în ziua de azi a rămas neschimbată.

Ø      În paralel cu Torres, imigranţii germani ajunşi în Statele Unite ale Americii, pentru a obţine un sunet mai puternic, respectiv un ton mai percusiv decât al chitarei clasice, au inventat chitara western, ce a primit, prin retronimie, denumirea de „chitară acustică”.

ØChitara electrică a luat naştere la inventarea primelor doze electromagnetice la sfârşitul anilor 1920, însă s-a bucurat de succes doar după 1936.